‏ Jonah 1

Iona încearcă să fugă departe de fața Domnului

1Cuvântul Domnului i-a vorbit lui Iona, fiul lui Amitai, ▼ zicând: 2„Ridică-te și du-te la Ninive, cetatea cea mare, și strigă împotriva ei, căci răutatea ei s-a suit până la Mine!“.

3Dar Iona s-a ridicat ca să fugă la Tarșiș, departe de fața Domnului. El s-a dus la Iafo și a găsit acolo o corabie care mergea spre Tarșiș. După ce a plătit prețul călătoriei, s-a urcat în corabie ca să meargă împreună cu marinarii la Tarșiș, departe de fața Domnului.

4 Domnul, însă, a dezlănțuit pe mare un vânt năprasnic și, astfel, s-a stârnit o furtună atât de puternică, încât corabia amenința să se sfărâme. 5Marinarii s-au temut și fiecare a strigat către dumnezeul său, iar pentru a face corabia mai ușoară, au aruncat în mare uneltele care erau în ea.

Iona, însă, coborâse în cala corabiei, unde se întinsese și adormise adânc. 6Căpitanul s-a apropiat de el și i-a zis: „Cum poți să dormi? Scoală-te și strigă către Dumnezeul tău! Poate că Dumnezeu Se va gândi la noi și nu vom pieri“.

7Apoi fiecare i-a zis semenului său: „Haideți să tragem la sorți, ca să aflăm din cauza cui a venit peste noi nenorocirea aceasta“. Ei au tras la sorți, iar sorțul a căzut pe Iona.

8Atunci ei l-au întrebat:

‒ Spune-ne, te rugăm, din cauza cui a venit peste noi această nenorocire? Care este meseria ta și de unde vii? Care este țara ta și din ce popor ești?

 9El le-a răspuns:

‒ Sunt evreu și mă tem de Domnul, Dumnezeul cerurilor, Care a făcut marea și uscatul!

 10Bărbații aceia s-au temut foarte tare și l-au întrebat:

‒ Ce-ai făcut?

(Ei aflaseră că fugea de fața Domnului, întrucât le spusese el acest lucru.)

 11Marea era din ce în ce mai învolburată, astfel că ei l-au întrebat iarăși:

‒ Ce să-ți facem, pentru ca marea să se liniștească față de noi?

 12El le-a răspuns:

‒ Luați-mă și aruncați-mă în mare, iar marea se va liniști față de voi, căci știu că din cauza mea a venit peste voi această furtună puternică!

 13Bărbații aceia au încercat totuși să vâslească pentru a se putea întoarce pe uscat, dar n-au reușit, căci marea se învolbura tot mai tare împotriva lor. 14Atunci au strigat către Domnul și au zis: „O, Doamne, Te rugăm, nu ne lăsa să pierim din cauza vieții acestui om! Nu lăsa asupra noastră sânge nevinovat, căci Tu, Doamne, ai făcut așa cum Ți-a plăcut!“. 15Apoi l-au luat pe Iona și l-au aruncat în mare, iar marea și-a potolit furia. 16Atunci bărbații aceia s-au temut foarte tare de Domnul. Ei I-au adus Domnului o jertfă și au făcut jurăminte.

17 Domnul a trimis un pește mare să-l înghită pe Iona; și Iona a fost în pântecul peștelui timp de trei zile și trei nopți.

Copyright information for RonNTR
The selected Bible will not be clickable as it does not support the Vocabulary feature. The vocabulary is available by hovering over the verse number.