‏ Job 24

1De ce nu hotărăște Cel Atotputernic vremuri pentru judecată?
De ce așteaptă în zadar astfel de zile cei ce Îl cunosc?
2Unii oameni mută hotarele,
iau turme cu forța și apoi le pasc.
3Iau măgarul orfanului,
iau drept garanție boul văduvei.
4Îmbrâncesc de pe cale pe cei nevoiași
și silesc pe toți săracii țării să se ascundă.
5Iată, ca măgarii sălbatici în deșert,
așa ies aceștia la lucru.
Ei caută hrană;
în deșert găsesc mâncare pentru ei și pentru copii.
6Culeg pe câmp nutrețul lui
și răscolesc via celui rău.
7Înnoptează goi, lipsiți de îmbrăcăminte
și fără învelitoare împotriva frigului.
8Sunt pătrunși de ploaia munților
și se ghemuiesc lângă stânci pentru adăpost.
9Orfanul este smuls de la sân,
iar copilul săracului este luat garanție.
10Neavând haine, umblă goi;
strâng snopi, dar sunt flămânzi.
11Extrag ulei între șirurile lor de măslini,
calcă presele de struguri, dar le este sete.
12Bărbații din cetate gem
și sufletele celor înjunghiați strigă după ajutor,
dar Dumnezeu nu ia seama la nenorocire.

13Sunt alții care se răzvrătesc împotriva luminii,
care nu cunosc căile ei
și nu rămân pe cărările ei.
14Ucigașul se scoală când se ivește lumina
și omoară pe cel sărac și nevoiaș,
iar în timpul nopții este ca un hoț.
15Ochii celui adulter pândesc amurgul, zicând:
«Nimeni nu mă va vedea!»
și își acoperă fața.
16Ei sparg case pe întuneric,
iar în timpul zilei stau închiși.
Ei nu cunosc lumina.
17Căci pentru toți aceștia, dimineața este o umbră a morții,
deoarece sunt prieteni cu spaimele umbrei morții.

18Ei sunt iuți ca spuma apelor,
partea lor, pe pământ, este blestemată.
Nimeni nu trece pe drumul spre viile lor.
19Așa cum seceta și căldura
înghit apele zăpezii,
tot astfel Locuința Morților îi înghite pe cei ce-au păcătuit.
20Pântecul mamei îi uită,
iar viermele îi găsește gustoși.
Nimeni nu-și mai aduce aminte de ei.
Astfel, nedreptatea este zdrobită ca un copac.
21Ei o jefuiesc femeia fără copii
și nu-i fac niciun bine văduvei.
22Totuși, prin puterea Sa, El îi înlătură pe cei măreți;
când Se ridică El, ei nu se mai încred în viața lor.
23El le dă siguranță și sunt sprijiniți;
ochii Lui se uită la căile lor.
24Sunt înălțați pentru puțină vreme, dar apoi trec.
Sunt doborâți și adunați ca toți ceilalți;
sunt tăiați ca spicele de grâu.

25Dacă nu este așa, cine poate dovedi că mint
și cine va arăta că nu este nimic adevărat în vorbele mele?“.