‏ Luke 5

Chemarea primilor ucenici

(Mt. 4:18-22; Mc. 1:16-20; Ioan 1:40-42)

1În timp ce Se afla lângă lacul Ghenezaret ▼
▼Este vorba despre Marea (Lacul) Galileei, cunoscută sub mai multe denumiri: Chineret, Ghenezaret, Tiberiadei.
 și mulțimea se înghesuia în jurul Lui ca să asculte Cuvântul lui Dumnezeu, 2Isus a văzut două bărci trase la marginea lacului. Pescarii coborâseră din ele și își spălau năvoadele. 3S-a urcat într-una dintre bărci, care era a lui Simon, și l-a rugat s-o depărteze puțin de la țărm. Apoi S-a așezat și, din barcă, a început să învețe mulțimile.

4Când a terminat de vorbit, i-a zis lui Simon:

‒ Depărtează barca la apă adâncă și aruncați-vă năvoadele pentru pescuit!

 5Simon, răspunzând, a zis:

‒ Stăpâne, toată noaptea am muncit, dar n-am prins nimic. Totuși, la cuvântul Tău, voi arunca năvoadele.

 6Au făcut așa și au prins atât de mulți pești, încât năvoadele lor începuseră să se rupă. 7Prin urmare, le-au făcut semn confraților lor din cealaltă barcă să vină să-i ajute. Aceștia au venit și au umplut amândouă bărcile cu atât de mult pește, încât erau să se scufunde.

8Când Simon Petru a văzut ce s-a întâmplat, a căzut la genunchii lui Isus, zicând:

‒ Doamne, pleacă de la mine, fiindcă sunt un om păcătos!

 9Căci atât el, cât și toți cei ce erau împreună cu el fuseseră cuprinși de uimire datorită mulțimii de pești pe care îi prinseseră. 10La fel erau și Iacov și Ioan, fiii lui Zebedei, confrații lui Simon.

Isus i-a răspuns lui Simon:

‒ Nu te teme! De acum înainte vei fi pescar de oameni!

 11După ce au adus bărcile la țărm, au lăsat totul și L-au urmat.

Curățirea unui bolnav de lepră

(Mt. 8:2-4; Mc. 1:40-44)

12În timp ce El era într-una dintre cetăți, iată că un om plin de lepră, când L-a văzut pe Isus, s-a aruncat cu fața la pământ și L-a rugat insistent, zicând:

‒ Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești!

 13 Isus a întins mâna, l-a atins și a zis:

‒ Da, vreau. Fii curățit!

Și imediat lepra s-a depărtat de la el.

 14 Isus i-a poruncit:

‒ Să nu spui nimănui, ci du-te, arată-te preotului și adu un dar pentru curățirea ta, așa cum a poruncit Moise, ▼ ca mărturie pentru ei.

 15Dar vestea cu privire la El se răspândea tot mai mult, astfel că mulțimi mari de oameni se adunau să-L asculte și să fie vindecați de neputințele lor. 16El însă Se retrăgea în locuri pustii și Se ruga.

Vindecarea unui paralitic

(Mt. 9:1-8; Mc. 2:3-12)

17Într-una din zile, în timp ce El îi învăța pe oameni, erau acolo și niște farisei și învățători ai Legii, care veniseră de prin toate satele Galileei și ale Iudeei și din Ierusalim. Puterea Domnului era cu El, ca să vindece. 18Și iată că niște oameni aduceau pe pat ▼
▼Cele mai multe paturi erau niște saltele umplute cu lână sau niște simple rogojini pe care dormeau oamenii. Puțini oameni își permiteau luxul de a avea un pat. Însă în acest context, patul trebuie să fi fost un fel de targă, pentru ca omul să poată fi transportat mai ușor.
 un om care era paralizat. Ei încercau să intre cu el, ca să-l pună înaintea lui Isus. 19Dar, fiindcă n-au găsit cum să-l aducă înăuntru din cauza mulțimii, s-au urcat pe acoperișul ▼
▼Casele israelite din sec. I d.Cr. aveau un acoperiș plat, pe care se ajungea urcând niște trepte, de obicei exterioare.
 casei și l-au coborât cu patul printre cărămizi, în mijlocul mulțimii, înaintea lui Isus.

20Văzând Isus credința lor, a zis: „Omule, păcatele îți sunt iertate!“.

21Cărturarii și fariseii au început să-și zică: „Cine este Acesta Care rostește blasfemii? Cine poate ierta păcatele, în afară de singurul Dumnezeu?“.

22Însă Isus, cunoscând gândurile lor, le-a zis: „De ce gândiți astfel în inimile voastre? 23Ce este mai ușor? A spune: «Păcatele îți sunt iertate!» sau a spune: «Ridică-te și umblă!»? 24Dar, ca să știți că Fiul Omului are pe pământ autoritatea de a ierta păcatele, ție îți spun – i-a zis El celui ce era paralizat – ridică-te, ia-ți patul și du-te acasă!“. 25Și deodată el s-a ridicat înaintea lor, și-a luat patul pe care zăcuse și s-a dus acasă, glorificându-L pe Dumnezeu. 26Pe toți i-a cuprins uimirea și Îl glorificau pe Dumnezeu. S-au umplut de teamă și au zis: „Astăzi am văzut lucruri nemaiîntâlnite!“.

Chemarea lui Levi

(Mt. 9:9-13; Mc. 2:14-17)

27După toate acestea, Isus a ieșit afară și a văzut un colector de taxe, pe nume Levi, șezând în locul unde se plăteau taxele. El i-a zis: „Urmează-Mă!“. 28Levi a lăsat totul, s-a ridicat și L-a urmat.

29Apoi Levi a dat un mare ospăț la el acasă pentru Isus. O mare mulțime de colectori de taxe și de alți oaspeți luau masa împreună cu ei.

30Fariseii și cărturarii îi criticau pe ucenicii Lui, zicând:

‒ De ce mâncați și beți împreună cu colectorii de taxe și cu păcătoșii? ▼
▼Acei oameni care nu păzeau Legea lui Moise și interpretările date de farisei.


 31Însă Isus, răspunzând, le-a zis:

‒ Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. 32Eu n-am venit să-i chem la pocăință pe cei drepți, ci pe cei păcătoși.

Despre post

(Mt. 9:14-17; Mc. 2:18-22)

33Ei I-au zis:

‒ Ucenicii lui Ioan, ca și cei ai fariseilor, postesc des ▼
▼În Lege era prescris un singur post anual, de Ziua Ispășirii (vezi Lev. 16:29). După exilul babilonian erau ținute alte patru posturi anuale (vezi Zah. 7:5; 8:19). Fariseii posteau de două ori pe săptămână (vezi 18:12), lunea și joia.
 și fac rugăciuni, dar ai Tăi mănâncă și beau!

 34Isus le-a răspuns:

‒ Puteți să-i faceți pe nuntași să postească în timp ce mirele este cu ei? 35Însă vor veni zile când mirele va fi luat de la ei și atunci, în zilele acelea, vor posti.

36Le-a spus apoi și o pildă:

‒ Nimeni nu rupe un petic dintr-o haină nouă ca să-l coase pe o haină veche. Altfel, o va rupe și pe cea nouă, iar peticul de la cea nouă nu se va potrivi la cea veche. 37Și nimeni nu toarnă vin nou în burdufuri vechi. Altfel, vinul cel nou va crăpa burdufurile, iar el se va vărsa și burdufurile vor fi distruse. 38Ci vinul nou trebuie turnat în burdufuri noi. 39Și nimeni nu vrea să bea vin nou după ce a băut vin vechi, pentru că zice: „Cel vechi este mai bun!“.

Copyright information for RonNTR