‏ Luke 4

Ispitirile lui Isus

(Mt. 4:1-11; Mc. 1:12-13)

1Plin de Duhul Sfânt, Isus S-a întors de la Iordan și a fost dus de Duhul în deșert, 2unde a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile. N-a mâncat nimic în zilele acelea, iar la sfârșitul lor a flămânzit.

3Atunci diavolul I-a zis:

‒ Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește-i acestei pietre să se transforme în pâine!

 4Însă Isus i-a răspuns:

‒ Este scris:

„Omul nu trăiește doar cu pâine,
ci cu orice cuvânt de la Dumnezeu!“ ▼.
 5Atunci diavolul L-a dus sus, pe un loc înalt, și I-a arătat într-o clipă toate regatele lumii.

6Diavolul I-a zis:

‒ Ție Îți voi da toată această autoritate și gloria lor, căci mie mi-a fost încredințată, iar eu o dau cui vreau. 7Deci, dacă Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta!

8Isus, răspunzând, i-a zis:

‒ Este scris:

„Domnului, Dumnezeul tău, să te închini
și numai Lui să-I slujești!“ ▼.
 9Apoi L-a dus la Ierusalim, L-a pus să stea pe streașina Templului și I-a zis:

‒ Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici, 10căci este scris:

„El le va porunci îngerilor Săi cu privire la Tine,
ca să Te păzească“
 11și

„Ei Te vor purta pe brațe,
ca nu cumva să-Ți lovești piciorul de vreo piatră“ ▼.
 12Isus, răspunzând, i-a spus:

‒ S-a zis: „Să nu-L ispitești pe Domnul, Dumnezeul tău!“ ▼.

 13După ce L-a ispitit în orice fel, diavolul s-a îndepărtat de la El până la o anumită vreme.

Începutul lucrării lui Isus în Galileea

(Mt. 4:12-17; Mc. 1:14-15)

14Isus S-a întors în Galileea, în puterea Duhului, și vestea cu privire la El s-a răspândit prin toată vecinătatea. 15El îi învăța pe oameni în sinagogi și era glorificat de toți.

Necredința celor din Nazaret

(Mt. 13:54-58; Mc. 6:1-6)

16A venit în Nazaret, unde fusese crescut, și, după obiceiul Său, a intrat în sinagogă în ziua de Sabat și S-a ridicat să citească. 17I s-a dat sulul profetului Isaia. Când a desfășurat sulul, a găsit locul unde era scris:

18„Duhul Domnului este peste Mine,
căci El M-a uns
ca să aduc celor sărmani vestea bună.
El M-a trimis să proclam celor captivi eliberarea
și orbilor – redarea vederii,
să-i eliberez pe cei asupriți,
 19să proclam anul de îndurare al Domnului“ ▼
▼Vezi Is. 58:6 în TM și Is. 61:1-2 în versiunea LXX. Textele din Isaia fac aluzie la Anul de veselie sau Anul jubiliar (vezi Lev. 25:8-55), an în care sclavii erau eliberați, datoriile erau anulate și fiecare își primea înapoi proprietatea pierdută.
.
20Apoi a înfășurat sulul la loc, i l-a dat înapoi slujitorului și S-a așezat. Ochii tuturor celor din sinagogă erau ațintiți asupra Lui.

21El a început să le vorbească astfel:

‒ Astăzi a fost împlinit acest text din Scriptură în auzul urechilor voastre.

 22Toți Îl vorbeau de bine, erau uimiți de cuvintele pline de har care ieșeau din gura Lui și se întrebau:

‒ Oare nu este Acesta fiul lui Iosif?

 23El le-a zis:

‒ Cu siguranță că Îmi veți spune proverbul acesta: „Doctore, vindecă-te pe tine însuți! ▼
▼Sau, cu alte cuvinte: Demonstrează-ne că ceea ce spui este adevărat!
 Fă și aici, în patria Ta, tot ceea ce am auzit că s-a întâmplat în Capernaum!“.

Apoi a zis:

 24‒ Adevărat vă spun că niciun profet nu este acceptat ▼
▼Este același termen grecesc, dektos, care a fost tradus în v. 19 cu îndurare (dekton), fiind probabil un joc de cuvinte.
 în patria lui. 25Vă spun adevărul: în zilele lui Ilie, atunci când a fost încuiat cerul timp de trei ani și șase luni, când a fost o mare foamete în toată țara, erau multe văduve în Israel. 26Totuși, Ilie n-a fost trimis la niciuna dintre ele, ci doar la o văduvă din Sarepta Sidonului. 27Și pe vremea profetului Elisei erau mulți leproși în Israel, dar niciunul dintre ei n-a fost curățit, ci doar sirianul Naaman.

28Când au auzit acestea, toți cei din sinagogă s-au mâniat foarte tare. 29Ei s-au ridicat, L-au scos în afara cetății și L-au dus până pe sprânceana muntelui, pe care era construită cetatea lor, ca să-L arunce jos. 30Însă El a trecut prin mijlocul lor și a plecat.

Isus vindecă în Capernaum un om demonizat

(Mc. 1:21-28)

31Apoi S-a dus în Capernaum, o cetate din Galileea, și, în ziua de Sabat, a început să-i învețe pe oameni. 32Ei erau uimiți de învățătura Lui, deoarece cuvântul Lui avea autoritate. 33În sinagogă era un om care avea în el un duh necurat, un demon.

El a strigat cu glas tare:

 34‒ Ha! Ce avem noi de-a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne distrugi? Știu Cine ești: Sfântul lui Dumnezeu!

35Isus l-a mustrat, zicând:

‒ Taci și ieși din el!

Atunci demonul l-a aruncat la pământ în mijlocul lor și a ieșit din el fără să-i facă vreun rău.

 36Toți au fost cuprinși de uimire și se întrebau unii pe alții, zicând: „Ce fel de învățătură este aceasta? El poruncește cu autoritate și cu putere duhurilor necurate, iar ele ies afară!“.

37Și I s-a dus vestea în orice loc din vecinătate.

Isus vindecă mai mulți bolnavi

(Mt. 8:14-16; Mc. 1:29-34)

38S-a ridicat și, după ce a ieșit din sinagogă, a intrat în casa lui Simon. Soacra lui Simon era cuprinsă de febră mare, și ei L-au rugat pentru ea. 39El S-a aplecat asupra ei, a mustrat febra, și febra a lăsat-o. Și ea s-a ridicat deodată și a început să le slujească.

40După apusul soarelui, toți cei care aveau bolnavi suferind de diferite boli i-au adus la Isus, iar El Și-a pus mâinile peste fiecare dintre ei și i-a vindecat. 41De asemenea, din mulți ieșeau demoni, care strigau și ziceau: „Tu ești Cristosul, Fiul lui Dumnezeu!“. Dar El îi mustra și nu le dădea voie să vorbească, pentru că știau că El este Cristosul.

Isus predică în Iudeea

(Mc. 1:35-38)

42În zorii zilei, Isus a ieșit și S-a dus într-un loc pustiu. Mulțimile au început să-L caute și au ajuns până la El. Ei încercau să-L oprească, pentru ca să nu plece de la ei, 43însă El le-a zis: „Trebuie să vestesc și în alte cetăți Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu, căci pentru aceasta am fost trimis“.

44Și a continuat să predice în sinagogile din Iudeea.

Copyright information for RonNTR