‏ John 8Summary

Femeia prinsă în adulter

1Isus S-a dus spre Muntele Măslinilor. 2Apoi, dis-de-dimineață, a venit iarăși în Templu, și tot poporul a venit la El. Isus S-a așezat și a început să-i învețe. 3Cărturarii și fariseii au adus o femeie care fusese prinsă în adulter și au pus-o să stea în mijlocul lor.

4Ei I-au zis:

‒ Învățătorule, această femeie a fost prinsă chiar în timp ce comitea adulterul. 5În Lege, Moise ne-a poruncit să omorâm cu pietre astfel de femei. Tu, deci, ce zici?

6Spuneau lucrul acesta ca să-L pună la încercare, pentru ca să aibă cu ce să-L acuze.

Isus însă S-a aplecat și a început să scrie cu degetul pe pământ.

7Cum ei continuau să-L întrebe, El S-a ridicat și le-a zis:

‒ Acela dintre voi care este fără păcat, să arunce primul cu piatra în ea!

8Apoi S-a aplecat din nou și a continuat să scrie pe pământ.

9Auzind aceste cuvinte și fiind mustrați de cugetul lor, au ieșit afară unul câte unul, începând de la cei bătrâni, până la cei din urmă, iar Isus a rămas singur cu femeia care stătea în mijloc.

10Isus S-a ridicat și a întrebat-o:

‒ Femeie, unde sunt acei acuzatori ai tăi? Nimeni nu te-a condamnat?

11Ea a răspuns:

‒ Nimeni, Doamne!

Isus i-a zis:

‒ Nici Eu nu te condamn. Du-te, iar de acum înainte să nu mai păcătuiești!

Veridicitatea mărturiei lui Isus

12Isus le-a vorbit din nou, zicând:

‒ Eu sunt Lumina lumii. Cel ce Mă urmează pe Mine nu va umbla niciodată în întunecime, ci va avea Lumina vieții.

13Fariseii I-au zis:

‒ Tu mărturisești despre Tine Însuți, deci mărturia Ta nu este adevărată.

14Isus a răspuns și le-a zis:

‒ Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, totuși mărturia Mea este adevărată, pentru că Eu știu de unde vin și unde Mă duc, dar voi nu știți nici de unde vin și nici unde Mă duc. 15Voi judecați după înfățișare. Eu nu judec pe nimeni. 16Și chiar dacă aș judeca, judecata Mea este adevărată, pentru că Eu nu sunt singur, ci sunt împreună cu Tatăl Care M-a trimis. 17Chiar în Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată. 18Sunt Eu Cel Care mărturisesc despre Mine Însumi, și apoi despre Mine mai mărturisește și Tatăl Care M-a trimis.

19Atunci ei L-au întrebat:

‒ Unde este Tatăl Tău?

Isus a răspuns:

‒ Voi nu Mă cunoașteți nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă M-ați cunoaște pe Mine, L-ați cunoaște și pe Tatăl Meu.

20Aceste cuvinte le-a spus în vistierie, în timp ce îi învăța pe oameni în Templu, dar nu L-a arestat nimeni, pentru că încă nu-I sosise ceasul.

21El le-a zis iarăși:

‒ Eu Mă duc, iar voi Mă veți căuta, însă veți muri în păcatul vostru. Unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni.

22Atunci iudeii au zis:

‒ Doar n-o avea de gând să Se omoare, de zice: „Unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni“?

23El le-a zis:

‒ Voi sunteți de jos; Eu sunt de sus. Voi sunteți din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta. 24De aceea v-am spus că veți muri în păcatele voastre. Căci, dacă nu credeți că Eu sunt, veți muri în păcatele voastre.

25Ei L-au întrebat:

‒ Cine ești Tu?

Isus le-a răspuns:

‒ Ceea ce vă tot spun de la început. 26Eu am multe de zis și de judecat cu privire la voi, însă Cel Ce M-a trimis este adevărat, iar Eu, ceea ce am auzit de la El, aceea spun lumii.

27Ei nu și-au dat seama că le vorbea despre Tatăl.

28Isus le-a zis:

‒ Când Îl veți înălța pe Fiul Omului, atunci veți cunoaște că Eu sunt și că nu fac nimic de la Mine Însumi, ci spun aceste lucruri așa cum M-a învățat Tatăl. 29Iar Cel Ce M-a trimis este cu Mine. El nu M-a lăsat singur, pentru că Eu întotdeauna fac ceea ce Îi este plăcut.

30În timp ce spunea aceste lucruri, mulți au crezut în El.

Urmașii lui Avraam

31Atunci Isus le-a zis iudeilor care crezuseră în El:

‒ Dacă rămâneți în Cuvântul Meu, atunci sunteți într-adevăr ucenicii Mei. 32Veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va face liberi.

33Ei I-au răspuns:

‒ Suntem urmașii lui Avraam și niciodată n-am slujit ca sclavi nimănui. Deci, cum spui Tu: „Veți deveni liberi.“?

34Isus le-a răspuns:

‒ Adevărat, adevărat vă spun că oricine trăiește în păcat este sclav al păcatului. 35Și sclavul nu rămâne pe veci în casă, însă fiul rămâne pe veci. 36Deci, dacă Fiul vă eliberează, veți fi cu adevărat liberi. 37Știu că sunteți urmașii lui Avraam, dar cu toate acestea căutați să Mă omorâți, pentru că nu pătrunde în voi Cuvântul Meu. 38Eu spun ceea ce am văzut la Tatăl, iar voi faceți ceea ce ați auzit de la tatăl vostru.

39Ei au răspuns și I-au zis:

‒ Tatăl nostru este Avraam!

Isus le-a zis:

‒ Dacă ați fi copiii lui Avraam, ați face faptele lui Avraam. 40Însă acum încercați să Mă omorâți, pe Mine, un Om Care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Așa ceva Avraam n-a făcut. 41Voi faceți deci faptele tatălui vostru.

Atunci I-au zis:

‒ Noi nu suntem născuți din preacurvie. Avem un singur Tată: pe Dumnezeu!

42Isus le-a zis:

‒ Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, atunci M-ați iubi, pentru că Eu de la Dumnezeu am ieșit și am venit. Căci Eu n-am venit de la Mine Însumi, ci El M-a trimis. 43De ce nu înțelegeți vorbirea Mea? Pentru că nu puteți asculta Cuvântul Meu. 44Voi sunteți de la tatăl vostru, diavolul, și doriți să împliniți poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaș și n-a stat în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbește din ale lui, pentru că este mincinos și tatăl minciunii. 45Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeți. 46Care dintre voi Mă poate dovedi vinovat de păcat? Dacă spun adevărul, de ce nu Mă credeți? 47Cel ce este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu. Voi de aceea nu ascultați, pentru că nu sunteți din Dumnezeu.

Isus este înainte de Avraam

48Iudeii au răspuns și I-au zis:

‒ Nu zicem noi bine că ești samaritean și că ai demon?

49Isus a răspuns:

‒ Eu nu am demon, ci Îl onorez pe Tatăl Meu. Însă voi nu Mă onorați. 50Eu nu caut gloria Mea. Este Unul Care o caută și judecă. 51Adevărat, adevărat vă spun că, dacă păzește cineva Cuvântul Meu, în veci nu va vedea moartea!

52Atunci iudeii I-au zis:

‒ Acum știm că ai demon! Avraam a murit, la fel și profeții, și Tu zici: „Dacă păzește cineva Cuvântul Meu, în veci nu va gusta moartea!“. 53Doar nu ești Tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit? Și profeții au murit! Cine pretinzi Tu că ești?

54Isus a răspuns:

‒ Dacă Eu Mă glorific pe Mine Însumi, gloria Mea nu înseamnă nimic. Tatăl Meu este Cel Care Mă glorifică, Cel despre Care voi spuneți: „Este Dumnezeul nostru!“, 55deși nu-L cunoașteți. Eu însă Îl cunosc, iar dacă aș spune că nu-L cunosc, aș fi și Eu un mincinos ca voi. Dar Îl cunosc și păzesc Cuvântul Lui. 56Avraam, tatăl vostru, s-a bucurat foarte mult că urma să vadă ziua Mea. El a văzut-o și s-a bucurat.

57Atunci iudeii I-au zis:

‒ N-ai nici cincizeci de ani și l-ai văzut pe Avraam?

58Isus le-a răspuns:

‒ Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte să se fi născut Avraam, Eu sunt!

59Atunci au luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S-a ascuns și a ieșit din Templu.