‏ Genesis 43Summary

A doua călătorie a fraților lui Iosif în Egipt

1Foametea era mare în țară.

2Când au terminat de mâncat grânele pe care le aduseseră din Egipt, tatăl lor le-a zis:

‒ Duceți-vă din nou și cumpărați-ne puțină mâncare.

3Dar Iuda i-a răspuns:

‒ Omul acela ne-a avertizat clar, zicând: „Nu-mi veți mai vedea fața decât dacă fratele vostru va fi cu voi“. 4Dacă-l vei trimite pe fratele nostru cu noi, vom merge și-ți vom cumpăra mâncare. 5Dar dacă nu-l vei trimite, nu vom merge, pentru că acel om ne-a zis: „Nu-mi veți mai vedea fața decât dacă fratele vostru va fi cu voi“.

6Atunci Israel a zis:

‒ De ce v-ați purtat așa de rău cu mine și i-ați spus acelui om că mai aveți un frate?

7Ei au răspuns:

‒ Omul acela a întrebat direct despre noi și despre familia noastră, zicând: „Mai trăiește tatăl vostru? Mai aveți vreun frate?“. Iar noi i-am răspuns la aceste întrebări. De unde era să știm că ne va zice: „Aduceți-l pe fratele vostru“?

8Atunci Iuda i-a zis tatălui său, Israel:

‒ Trimite băiatul cu mine. Ne vom ridica și vom pleca, pentru ca noi, tu și copiii noștri să trăim și să nu murim. 9Eu însumi voi răspunde pentru el; din mâna mea îl vei cere. Dacă nu ți-l voi aduce înapoi și dacă nu-l voi pune înaintea ta, voi fi vinovat înaintea ta pentru totdeauna. 10Căci, dacă n-am fi întârziat atât, ne-am fi întors de două ori până acum.

11Atunci Israel, tatăl lor, le-a zis:

‒ Dacă așa trebuie, atunci așa să faceți. Luați în vasele voastre câteva dintre cele mai alese produse ale țării și duceți-i acelui om un dar: puțin balsam, puțină miere, condimente, smirnă, fistic și migdale. 12Luați cu voi de două ori mai mult argint și duceți înapoi, în mâinile voastre, argintul care a fost pus la gura sacilor voștri. Poate a fost o greșeală. 13Luați-l și pe fratele vostru, ridicați-vă și întoarceți-vă la omul acela. 14Dumnezeul cel Atotputernic ▼

▼Ebr.: El-Șadai.

să-Și arate mila față de voi înaintea acelui om, pentru ca el să-i trimită înapoi pe celălalt frate al vostru și pe Beniamin. Cât despre mine, dacă trebuie să fiu lipsit de copii, atunci lipsit să fiu.

15Astfel, frații au luat darul acela și au luat cu ei de două ori mai mult argint, precum și pe Beniamin. Ei s-au ridicat, s-au dus în Egipt și s-au înfățișat înaintea lui Iosif. 16Când l-a văzut pe Beniamin cu ei, Iosif i-a zis administratorului casei sale: „Adu-i pe oamenii aceștia în casă, taie un animal și pregătește-l, căci vor mânca împreună cu mine la amiază“. 17Bărbatul a făcut așa cum i-a spus Iosif și i-a adus pe oameni în casa lui Iosif. 18Dar oamenii aceștia s-au temut, pentru că fuseseră aduși în casa lui Iosif, și au zis: „Am fost aduși înăuntru din cauza argintului care a fost pus în sacii noștri prima dată, pentru ca să se năpustească asupra noastră, să ne ia ca sclavi și să ne ia măgarii“. 19Ei s-au apropiat de administratorul casei lui Iosif și au vorbit cu el la intrarea în casă.

20Ei i-au zis:

‒ Stăpâne, noi am mai venit o dată aici să cumpărăm mâncare, 21dar când am ajuns la locul unde am înnoptat și ne-am deschis sacii, iată că argintul fiecăruia era la gura sacului său, argintul nostru, după greutatea lui. Așa că l-am adus înapoi. 22Am mai adus cu noi și alt argint ca să cumpărăm mâncare. Nu știm cine ne-a pus argintul înapoi în saci.

23El le-a răspuns:

‒ Fiți pe pace, nu vă temeți. Dumnezeul vostru, Dumnezeul tatălui vostru, v-a pus o comoară în saci. Eu am primit argintul vostru.

Apoi l-a adus la ei și pe Simeon. 24Administratorul i-a adus pe oameni în casa lui Iosif și le-a dat apă ca să-și spele picioarele și nutreț pentru măgari. 25Ei au pregătit darul pentru Iosif, care urma să vină la amiază, pentru că au auzit că vor mânca acolo. 26Când Iosif a venit acasă, ei i-au oferit darul pe care-l aduseseră în casă și s-au plecat până la pământ înaintea lui.

27El i-a întrebat de sănătate și le-a zis:

‒ Este sănătos bătrânul vostru tată despre care mi-ați vorbit? Mai trăiește?

28Ei i-au răspuns:

‒ Da, slujitorul tău, tatăl nostru, este sănătos. Mai trăiește.

Apoi s-au plecat cu fața la pământ înaintea lui. 29Când Iosif și-a ridicat ochii și l-a văzut pe fratele său Beniamin, fiul mamei sale, a zis: „Acesta este fratele vostru mai mic despre care mi-ați vorbit?“. Apoi a zis: „Dumnezeu să-Și arate bunăvoința față de tine, fiule!“. 30Fiind cuprins de milă la vederea fratelui său, Iosif a ieșit în grabă și a căutat un loc unde să plângă. A intrat într-o cameră și a plâns acolo. 31După ce și-a spălat fața, a ieșit și, stăpânindu-se, a poruncit: „Aduceți de mâncare!“. 32Pe el l-au servit separat, pe frații săi, separat, iar pe egiptenii care mâncau împreună cu el, separat, pentru că ei nu puteau mânca împreună cu evreii, aceasta fiind o urâciune pentru egipteni. 33Frații săi s-au așezat în fața lui, aranjați de la întâiul născut, potrivit cu dreptul lui de întâi născut, până la cel mai tânăr, potrivit cu vârsta lui, și se uitau unii la alții cu mirare. 34Iosif le-a oferit din porțiile care erau în fața lui, dar porția lui Beniamin era de cinci ori mai mare decât a celorlalți. Ei au băut și s-au veselit împreună cu el.