‏ Exodus 8

A doua urgie: broaștele

1 Domnul i-a zis lui Moise: „Du-te la Faraon și spune-i: «Așa vorbește Domnul: ‘Lasă-Mi poporul să plece ca să-Mi slujească. 2Dacă refuzi să-l lași să plece, iată, Eu voi lovi tot teritoriul tău cu broaște. 3Nilul va mișuna de broaște. Ele se vor sui și vor intra în palatul tău, în dormitorul tău, în patul tău, în casele slujitorilor tăi, ale poporului tău, în cuptoare și în vasele de frământat. 4Broaștele se vor sui pe tine, pe poporul tău și pe toți slujitorii tăi’»“.

5 Domnul i-a zis lui Moise: „Spune-i lui Aaron: «Întinde-ți mâna cu toiagul tău peste râuri, canale și iazuri, pentru ca broaștele să iasă în țara Egiptului»“. 6Aaron și-a întins mâna peste apele Egiptului, iar broaștele au ieșit și au acoperit țara Egiptului. 7Dar vrăjitorii au făcut și ei la fel prin vrăjitoriile lor și au adus broaște în țara Egiptului.

8După aceea, Faraon i-a chemat pe Moise și pe Aaron și le-a zis:

‒ Rugați-vă Domnului să ia broaștele de la mine și de la poporul meu și voi lăsa poporul să plece ca să-I aducă jertfe Domnului.

 9Moise i-a răspuns lui Faraon:

‒ Ai onoarea să hotărăști când să mă rog pentru tine, pentru slujitorii tăi și pentru poporul tău, ca broaștele să fie luate de la tine și din casele tale și să rămână doar în Nil.

 10El a zis:

‒ Mâine.

Moise a răspuns:

‒ Fie așa cum spui, ca să știi că nu este nimeni ca Domnul, Dumnezeul nostru. 11Broaștele se vor depărta de la tine, din casele tale, de la slujitorii tăi și de la poporul tău. Ele vor rămâne doar în Nil.

12Moise și Aaron au ieșit de la Faraon, și Moise a strigat către Domnul cu privire la broaștele pe care le-a adus peste Faraon. 13Domnul a făcut așa cum I-a cerut Moise: broaștele au murit în case, în curți și pe câmpuri. 14Ei le-au adunat grămezi și țara s-a împuțit. 15Când Faraon a văzut că are răgaz, și-a împietrit inima, întocmai cum spusese Domnul, și nu i-a ascultat.

A treia urgie: țânțarii

16Apoi Domnul i-a zis lui Moise: „Spune-i lui Aaron: «Întinde-ți toiagul și lovește praful pământului ca el să se transforme în țânțari ▼
▼Sau: musculițe.
 în toată țara Egiptului»“. 17Ei au făcut întocmai: Aaron și-a întins mâna cu toiagul, a lovit praful pământului și au venit țânțari peste oameni și peste animale. În toată țara Egiptului praful pământului s-a transformat în țânțari. 18Vrăjitorii au încercat să facă și ei țânțari prin vrăjitoriile lor, dar n-au putut. Țânțarii se aflau pe oameni și pe animale. 19Atunci vrăjitorii i-au zis lui Faraon: „Acesta este degetul lui Dumnezeu!“. Dar inima lui Faraon s-a împietrit și nu i-a ascultat, întocmai cum spusese Domnul.

A patra urgie: muștele

20După aceea, Domnul i-a zis lui Moise: „Scoală-te dimineață, du-te înaintea lui Faraon, când se duce la apă, și spune-i: «Așa vorbește Domnul: ‘Lasă-Mi poporul să plece, ca să-Mi slujească. 21Căci, dacă nu-Mi lași poporul să plece, iată, voi trimite roiuri de muște peste tine, peste slujitorii tăi, peste poporul tău și în casele tale: atât casele egiptenilor, cât și țara în care locuiesc aceștia, se vor umple de roiuri de muște.

22Dar în ziua aceea voi proteja regiunea Goșen, ▼
▼Regiune foarte fertilă, situată în estul Deltei Nilului (vezi și 9:26; Gen. 45:10, 18).
 unde locuiește poporul Meu, iar roiurile de muște nu vor ajunge acolo, ca să știi că Eu sunt Domnul în mijlocul țării. 23Astfel, voi face o deosebire între poporul Meu și poporul tău. Semnul acesta ți se va arăta mâine’»“.

24 Domnul a făcut întocmai, și roiurile de muște au venit în palatul lui Faraon și în casele slujitorilor săi. Și toată țara Egiptului a fost devastată de muște.

25Atunci Faraon i-a chemat pe Moise și pe Aaron și le-a zis:

‒ Duceți-vă și aduceți jertfe Dumnezeului vostru în țară.

 26Dar Moise a răspuns:

‒ Nu este bine să facem astfel, căci pentru egipteni este o urâciune să aducem jertfe Domnului, Dumnezeul nostru. Dacă aducem înaintea ochilor egiptenilor jertfe care pentru ei sunt o urâciune, nu ne vor omorî ei cu pietre? 27Vom merge cale de trei zile în deșert și vom aduce jertfe Domnului, Dumnezeul nostru, așa cum ne va spune.

28Faraon a zis:

‒ Vă voi lăsa să plecați ca să aduceți jertfe Domnului, Dumnezeul vostru, în deșert, doar dacă nu veți merge prea departe. Rugați-vă pentru mine!

 29Moise i-a răspuns:

‒ Iată, ies de la tine și mă voi ruga Domnului ca mâine să îndepărteze roiurile de muște de la Faraon, de la slujitorii săi și de la poporul său. Numai să înceteze Faraon să ne înșele și să nu lase poporul să plece ca să aducă jertfe Domnului!

 30Moise a ieșit de la Faraon și s-a rugat Domnului. 31Domnul a făcut așa cum I-a cerut Moise: a îndepărtat roiurile de muște de la Faraon, de la slujitorii săi și din poporul său; n-a rămas nici măcar una. 32Însă și de data aceasta Faraon și-a împietrit inima și n-a lăsat poporul să plece.

Copyright information for RonNTR