‏ Acts 9

Convertirea lui Saul

1Între timp, Saul, care încă era o amenințare pentru ucenicii Domnului și-i punea în pericol de moarte, s-a dus la marele preot 2și a cerut de la el scrisori către sinagogile din Damasc, astfel încât, dacă i-ar găsi pe unii care sunt adepți ai Căii, atât bărbați, cât și femei, să-i aducă legați la Ierusalim. 3În timp ce era pe drum și se apropia de Damasc, a strălucit deodată împrejurul lui o lumină din cer.

4El a căzut la pământ și a auzit un glas care-i zicea:

‒ Saul, Saul, de ce Mă persecuți?

 5El a întrebat:

‒ Cine ești, Doamne?

Isus i-a răspuns:

‒ Eu sunt Isus, Cel pe Care tu Îl persecuți! Îți este greu să lovești cu călcâiul în pinteni! ▼
▼Un idiom care arăta cât de absurd este omul încăpățânat și împotrivitor, care se rănește singur în încercarea lui de a se opune lui Dumnezeu. Vezi și 26:14.


 6Tremurând și plin de frică, a întrebat:

‒ Doamne, ce vrei să fac?

Domnul i-a zis:

‒ Ridică-te, intră în cetate și ți se va spune ce trebuie să faci!

 7Bărbații care-l însoțeau în călătorie s-au oprit amuțiți; auzeau într-adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni. 8Saul s-a ridicat de la pământ și, cu toate că ochii îi erau deschiși, nu vedea nimic. Prin urmare, l-au luat de mână și l-au dus în Damasc. 9Timp de trei zile n-a văzut, n-a mâncat și nici n-a băut nimic.

10În Damasc era un ucenic pe nume Ananias.

Domnul i-a vorbit într-o vedenie:

‒ Ananias!

El a răspuns:

‒ Iată-mă, Doamne!

 11Domnul i-a zis:

‒ Scoală-te, du-te pe strada numită „Dreaptă“și caută în casa lui Iuda un om din Tars, pe nume Saul. Căci iată, chiar acum el se roagă 12și a văzut într-o vedenie un om pe nume Ananias, intrând și punându-și mâinile peste el ca să poată vedea din nou.

13Ananias a răspuns:

‒ Doamne, am auzit de la mulți despre toate relele pe care le-a făcut omul acesta sfinților Tăi în Ierusalim. 14Chiar și aici are autoritate din partea conducătorilor preoților să-i lege pe toți cei ce cheamă Numele Tău!

15Dar Domnul i-a zis:

‒ Du-te, pentru că el este un vas al Meu pe care l-am ales ca să ducă Numele Meu atât înaintea neevreilor și a regilor, cât și înaintea fiilor lui Israel. 16Căci Eu îi voi arăta cât trebuie să sufere de dragul Numelui Meu.

17Ananias a plecat, a intrat în casa unde era Saul și, punându-și mâinile peste el, a zis: „Frate Saul, m-a trimis Domnul – Isus, Cel Care ți S-a arătat pe drumul pe care veneai – ca să poți vedea din nou și să fii umplut de Duhul Sfânt“. 18Imediat, de pe ochii lui au căzut un fel de solzi, și i-a revenit vederea. Apoi s-a ridicat, a fost botezat 19și, după ce a mâncat ceva, i-au revenit puterile.

Saul, în Damasc și în Ierusalim

Saul a rămas câteva zile cu ucenicii în Damasc 20și imediat a început să-L proclame pe Isus în sinagogi, spunând că este Fiul lui Dumnezeu. 21Toți cei ce-l auzeau se minunau și ziceau: „Nu este el acela care-i distrugea în Ierusalim pe cei ce chemau Numele acesta? Și n-a venit el aici ca să-i ducă legați la conducătorii preoților?“. 22Dar Saul se întărea tot mai mult și le provoca nedumerire iudeilor care locuiau în Damasc, dovedind că Isus este Cristosul.

23După mai multe zile, iudeii au conspirat să-l omoare, 24însă Saul a aflat despre conspirația lor. Zi și noapte ei supravegheau porțile, ca să-l omoare. 25Dar într-o noapte, ucenicii l-au luat și l-au coborât prin zid, dându-l jos într-un coș.

26Când a ajuns în Ierusalim, a încercat să li se alăture ucenicilor, dar toți se temeau de el, pentru că nu credeau că este un ucenic. 27Atunci Barnabas l-a luat și l-a dus la apostoli. Le-a istorisit cum, pe drum, Saul Îl văzuse pe Domnul, și El îi vorbise, și cum, în Damasc, vorbise cu îndrăzneală în Numele lui Isus. 28Astfel, începând de atunci, Saul venea și se ducea împreună cu ei în Ierusalim, vorbind cu îndrăzneală în Numele Domnului. 29De asemenea, vorbea și purta dispute cu iudeii eleniști, dar ei încercau să-l omoare. 30Când au aflat frații lucrul acesta, l-au dus în Cezareea și l-au trimis la Tars.

31Astfel, Biserica era răspândită prin toată Iudeea, Galileea și Samaria, se bucura de pace și era consolidată sufletește; ea trăia în frică de Domnul și se înmulțea prin încurajarea Duhului Sfânt.

Enea și Tabita, vindecați de Petru

32În timp ce călătorea prin toate regiunile, Petru s-a dus și la sfinții care locuiau în Lida. 33Acolo a găsit un om pe nume Enea, care de opt ani zăcea în pat, pentru că era paralizat. 34Petru i-a zis: „Enea, Isus Cristos te vindecă! Ridică-te și strânge-ți patul!“. Și el s-a ridicat imediat. 35Toți locuitorii din Lida și din Șaron l-au văzut și s-au întors la Domnul.

36În Iafo era o ucenică pe nume Tabita, care tradus înseamnă „Gazelă“ ▼
▼Gr.: Dorcas. Atât Tabita (aramaică), cât și Dorcas (greacă) înseamnă gazelă.
. Viața ei era plină de fapte bune și de milosteniile pe care le făcea. 37În vremea aceea, ea s-a îmbolnăvit și a murit. Au spălat-o și au pus-o în camera de sus. 38Lida este aproape de Iafo. Prin urmare, când ucenicii au auzit că Petru este în Lida, au trimis doi bărbați să-l roage: „Nu întârzia să vii până la noi!“.

39Petru s-a ridicat și a plecat împreună cu ei. Când a ajuns, l-au condus în camera de sus. Toate văduvele au stat lângă el, plângând și arătându-i cămășile și hainele pe care le făcea Tabita pe când era cu ele. 40Petru i-a scos afară pe toți, s-a pus în genunchi și s-a rugat. Apoi s-a întors spre trup și a zis: „Tabita, scoală-te!“. Ea a deschis ochii și, când l-a văzut pe Petru, s-a ridicat. 41El i-a dat mâna și a ridicat-o; apoi i-a chemat pe sfinți și pe văduve și le-a înfățișat-o vie. 42Acest fapt a devenit cunoscut prin toată cetatea Iafo și mulți au crezut în Domnul. 43Petru a rămas mai multe zile în Iafo, la un anume Simon, un tăbăcar.

Copyright information for RonNTR